FILARMONICA BOTOSANI Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211 Telefon-Fax: 004-0231/51 65 10 - secretariat-manager Telefoane: 004-0231/58 10 39 - consultant artistic 004-0231/58 10 09 - contabilitate Vineri, 28 aprilie 2017, ora 18,30 Botoşani , Sala Casei de Cultură a Sindicatelor CONCERT SIMFONIC Dirijor: LIVIU CONDRIUC Solistul RĂZVAN PĂUN a devenit INDISPONIBIL ! În program: J. Haydn : Simfonia nr. 99, în mi bemol major Adagio; Vivace assai Adagio M enuetto : Allegretto F inale : Vivace P a u z ă J. Haydn : Simfonia nr. 100, în sol major - Militara Adagio; Allegro Allegretto M enuetto : Moderato F inale : Presto LIVIU CONDRIUC - dirijor - A absolvit vioara la Conservatorul George Enescu din Iaşi, la clasa prof. Leonid Popovici, în paralel lucrând şi cu prof. Ştefan Gheorghiu şi Anton Diaconu. A urmat cursuri postuniversitare de violă la Hochschule für Musik din München clasa Prof. Jürgen Weber şi la Hochschule für Musik din Berlin la renumitul prof. Alfred Lipka. După o scurtă activitate ca prim violist la Opera din Regensburg este admis prin concurs la Deutsche Oper Berlin, unde activează până în prezent. Paralel cu activitatea de violist la Deutsche Oper Berlin, a început pregătirea dirijorală cu conf. univ. Dumitru Goia, la clasa căruia a şi absolvit Facultatea de Dirijat a Conservatorului George Enescu din Iaşi. A participat la numeroase cursuri de dirijat orchestră, în anul 2008 dirijând în cadrul cursului condus de conf. univ. Dumitru Goia opera Traviatta la Teatrul Masca din Bucureşti. Între 1989-2006 a asistat la repetiţiile şi concertele Filarmonicii din München conduse de Sergiu Celibidache. Ca membrul activ al Deutsche Oper Berlin a interpretat peste 200 de titluri de operă şi a colaborat cu dirijori de prim-rang precum Christian Thielemann, Sir Simon Rattle, Donald Runnicles, Giuseppe Sinopoli, Ulf Schirmer, Constantinos Carydis, Fréderic Chaslin, Fabio Luisi, Renato Palumbo, Marcello Viotti, Andris Nelsons, Dimitri Kitajenko, interpretând peste 200 de titluri de operă. În România a dirijat majoritatea orchestrelor din ţară, precum şi Opera din Constanţa cu spectacolul Traviatta. În 2013 a câştigat prin concurs postul de dirijor permanent al Filarmonicii de Stat din Botoşani, unde activează şi în prezent. Abordează un repertoriu vast, de la Baroc la lucrări contemporane, în permanentă îmbogăţire. JOSEPH HAYDN (1732-1809). De regulă, atunci când avem în vedere clasicismul muzical vienez ne gândim în primul rând prin aşa-numita Triadă de aur, o constelaţie de creatori prezentată în ordine cronologică: Haydn-Mozart-Beethoven. Istoria muzicii l-a consacrat pe bună dreptate pe Joseph Haydn ca fiind părintele simfoniei şi al cvartetului de coarde, tipuri de lucrări care nu existau până atunci sau existau în forme încă imprecise, oscilante. Fireşte, Haydn a compus numeroase lucrări valoroase şi în domeniul concertului instrumental, al operei, oratoriului şi aşa mai departe. Cele mai multe simfonii au fost compuse pentru orchestra aflată la curtea prinţului Nikolaus Esterhazy, orchestră al cărei dirijor era Haydn. După moartea prinţului (1789), orchestra s-a desfiinţat, iar Haydn a putut să călătorească prin Europa, îmbogăţindu-şi stilul şi experienţa componistică. Simfonia nr. 99 a fost lucrarea cu care Haydn şi-a lansat cea de a doua călătorie întreprinsă la Londra, fiind cântată în primă audiţie la 10 februarie 1794, la numai zece zile de la sosire a sa acolo. Aşa că, deşi lucrarea este inclusă în şirul simfoniilor londoneze, a fost compusă pe continent, pe parcursul anului 1793. Impresionat de moartea mai tânărului său confrate, W. A. Mozart (1756-1791), Haydn preia din experienţa acestuia utilizarea clarinetelor, Simfonia nr. 99 fiind prima lucrare de acest fel în care utilizează aceste instrumente. De aici şi o anumită catifelare (mozartiană) a sonorităţilor, sesizabilă chiar din partea întâi, altfel o muzică plină de vigoare şi strălucire. Partea a doua este un Adagio meditativ, cu aspecte de solemnitate sobră. Cu graţie şi eleganţă, Menuetul aduce un aer proaspăt de divertisment, oficial, pompos. Finalul, în schimb, accentuează caracterul jucăuş, cu note de umor fin, cu dialoguri instrumentale spirituale, spumoase, de efect. Iată ce scria despre J. Haydn, poetul şi filosoful german J. W. Goethe (1749-1832): De mai bine de cinzeci de ani, audierea lucrărilor sale mi-a comunicat de fiecare data o senzaţie de plenitudine. În contact cu ele simt nevoia involuntara de a face ceea ce mi se pare a fi binele... Acest sentiment este independent de gândire, iar pasiunea nu are nici un amestec aici. Mă gândesc la reproşul care i se face lui Haydn: că muzica lui ar fi lipsită de pasiune. La care eu răspund: elementul pasional în muzică, ca de altfel şi în celelalte arte, are cu atât mai puţină însemnătate cu cât este mai uşor de perceput. El nu este esenţial, fiind un produs al hazardului. După părerea autorilor antici, el învăluie natura profunda a lucrurilor, alterându-le frumuseţea . Este o apreciere care merită subliniată şi astăzi pentru ca atenţia noastră să fie îndreptată spre esenţa spiritului acestei muzici şi să nu aşteptăm aceeaşi forţă emoţională pe care o dezvoltă Beethoven, bunăoară, chiar dacă ambii compozitori acoperă aceeaşi zonă stilistică: clasicismul muzical vienez. Simfonia nr. 100 este structurată în cele patru mişcări tradiţionale, cu o introducere la primul Allegro, dar în loc de un Andante liric ori visător, mereu inventivul Haydn introduce ca parte a doua o mişcare Allegretto, cu un discurs muzical de altfel discret, liniştit, însă cu câteva momente în care sonorităţile par a exploda, şi cu un solo-semnal de trompetă spre sfârşitul acestei părţi; acesta este pretextul care i-a adus întregii simfonii denumirea de Militara; este adevărat, aici Haydn sporeşte orchestra cu două clarinete şi mai ales cu instrumente de percuţie turceşti: trianglu, cinele, tobă mare. Fireşte, dacă am căuta cu tot dinadinsul, am mai găsi în prima parte o temă ce are aerul unui cântec de recrutare sau că alta utilizează intens ritmul anapest (ta-ta-taam) pe care Strauss-tatăl l-a exploatat la maximum în Marşul lui Radetzky o muzică efectiv militară. Dar spiritul muzicii lui Haydn este altul. Şi acesta contează.
- Acasa
- 5 mai 2017
- 9 mai 2017
- 28 aprilie 2017
- 21 aprilie 2017
- Aprilie 2017
- Martie 2017
- Scrie comentarii